1.Citeam zilele trecute pe blogul dumneavoastră că, după ce în clasa a IX-a vă doreaţi să deveniţi programator, apoi în clasa a X-a arhitect, aţi ales în cele din urmă medicina dentară. Care a fost imboldul luării acestei decizii total diferite de opţiunile anterioare, ce reprezintă medicina dentară pentru dumneavostră?
Orientarea mea profesională a fost mult timp direcționată de înclinația mea spre geometrie și desen tehnic însă, datorită unor profesori din liceu care mi-au adus și alte materii „mai aproape de suflet”, am schimbat direcția spre zona medicală, mai precis îmi doream medicină generală. Nu sunt unul dintre cei care s-au visat înca de mic copil să fie medic, nici vorbă! Medicina dentară mi-a placut abia din anul lll de facultate când am început primele materii clinice și mă bucur că din acel moment până în prezent pasiunea mea pentru stomatologie este în continuă creștere. Profesia noastră este o provocare continuă, lucrurile se schimbă într-un ritm alert, aproape că, aș putea spune, stomatologia pe care am învățat-o eu când eram student nu mai seamănă prea mult cu ceea ce învață acum studenții. Protocoalele medicale s-au rafinat, exigențele sunt mai mari, informația se updatează mult mai repede, studenții au surse de informație de înaltă calitate. Medicina dentară este o provocare frumoasă, continuă.
2. Dacă ar fi să caracterizaţi în câteva cuvinte profesionalismul în medicina dentară, care ar fi acestea?
Profesionalismul poate fi uneori greu de caracterizat și de evaluat. Este mai ușor de observat și evaluat lipsa lui. Profesionalismul înseamnă, în fiecare etapă de timp, altceva. Acum douăzeci de ani standardul de profesionalism era să realizăm tratamente endodontice fără izolare diga, obturația endodontică cu endometazonă și un singur con de GP și se iriga cu apa oxigentă. Mai poate fi azi considerat acest tratament unul profesionist? Nicidecum, avem argumente azi pentru a implementa protocoale mai eficiente din toate punctele de vedere și cu un prognostic de succes mult mai mare în timp. Mai mult decât atât, nu există rețete pentru a fi profesionist, fiecare medic își stabilește cât de mult poate, dorește, își permite să urce ștacheta în funcție de cunoștințele pe care le are, aparatura de care dispune, disponibilitatea personală la schimbare și, un lucru de care trebuie să ținem cont, profilul pacienților săi. Aproape că nu există limite superioare, ci doar minimale. Profesionalismul de bun simț în medicina dentară impune în prezent, în cazul tratamentelor restaurative și endodontice, evaluare imagistică 2D și 3D, izolare eficientă cu diga, folosirea unei forme de magnificație.
3. Poate nu mulţi dintre voluntarii Organizaţiei Studenţilor Stomatologi ştiu că dumneavostră aţi fost unul dintre fondatorii și, în același timp, coordonatorul primei ediții a celui mai important proiect din cadrul OSS, congresul DENTis; povestiţi-ne puțin despre cum s-au întâmplat lucrurile atunci. Cum vedeți evoluția congresului, care anul acesta se află la a XVII-a ediție?
În anul 2000 împreună cu colegii mei de grupă am lansat prima ediție a acestui congres și am coordonat primele două ediții ale DENTis-ului, formând o echipă de organizare și niște principii de funcționare internă care să asigure continuitatea proiectului. Ideea ne-a venit după ce am participat la un congres studențesc în Turcia și ne-am dorit să avem și noi un astfel de eveniment. Așa s-a și întâmplat. De la an la an m-am bucurat să văd cum profesionalismul organizatoric și latura științifică au crescut. Felicit toți coordonatorii care, din 2000 până azi, au asigurat continuarea celui mai mare congres științific studențesc din România. Din păcate, noi am avut viziunea unui congres internațional și, încă de la prima ediție, am avut mulți studenți participanți din alte țări (Croația, Bulgaria, Egipt), limba oficială fiind engleza, dar am constatat că, de câțiva ani, limba oficială a devenit româna. Este un pas în spate pe care DENTis-ul l-a făcut, paradoxal, chiar acum când orașul este mai vizitat ca niciodată, când avem atât de mulți studenți străini și când dorința de integrare europeană a școlii noastre stomatologice este atât de mare. Sper ca pentru edițiile viitoare organizatorii să repună acest eveniment pe soclul internațional. Consider că activitățile de voluntariat trebuie să facă parte din educația și formarea oricărei persoane deoarece dezvoltă abilitățile de comunicare și lucru în echipă, abilități deosebit de importante pentru profesia noastră viitoare, dar și spiritul civic și filantropia, importante pentru fiecare dintre noi ca cetățeni ai unei țări europene. Am fost unul dintre fondatorii mai multor proiecte pe care împreună cu colegii mei le-am lansat în acea perioadă, și care, spre bucuria mea imensă, continuă și azi, dezvoltându-se în permanență („Balul dinților de lapte”, „Interdentis”, „Programul de profilaxie”). Această implicare a avut un impact imens asupra vieții mele ulterioare ca medic dentist pe trei planuri: social (dezvolare de abilități sociale și de networking național și internațional), management (organizațional și de echipă), științific (cercetare și publicare).
4. În perioada studenției v-ați implicat în multe proiecte de voluntariat, pe de altă parte, știm cu toții, cât de solicitantă este și facultatea; reușeați să faceți față programului intensiv de studiu și voluntariatului? Privind retrospectiv la anii respectivi, ce sfaturi ne puteți da încât să reușim să fim și buni studenți, dar și voluntari implicați în aducerea unei schimbări pozitive în societate? Având în vedere activitatea dumneavoastră ca voluntar, cum îi ajutați sau susțineti pe actualii voluntari ai organizației?
Pentru mine OSS și DENTis au fost și vor rămâne mereu aproape de sufletul meu (toți prietenii și cunoscuții mei știu asta), având în vedere importanța majoră pe care le-au avut, fiecare dintre ele, în trecutul meu ca student. Doresc să-i felicit sincer pe voluntarii OSS pentru că se implică activ într-o asociație studențească profesională. Acest lucru dovedește existența unui bun sistem de valori și a premizei că succesul va apărea negreșit și în viața lor profesională. Din păcate, experiența este greu să fie transferată, chiar și prin cele mai binevoitoare sfaturi, ea trebuie trăita de fiecare om în parte! Vă invit, așadar, să trăiți experiențe pozitive, implicându-vă ca voluntari activi în OSS iar, mai târziu, în Clubul Alumni sau alte ONG-uri! Personal, de la absolvirea facultății până în prezent mi-am oferit mereu ajutorul și sprijinul, atât pe probleme organizatorice, științifice, cât și de fundraising. Am fondat un Club Alumni împreună cu ceilalți foști președinți OSS, formând un grup de suport permanent pentru OSS. În decursul acestui an intenționăm lansarea unui program de traininguri destinate voluntarilor OSS având în vedere faptul că mulți dintre foștii președinți OSS sunt în prezent atât traineri/formatori, cât și asistenți universitari. Cei care mă cunosc știu că sunt o persoană ușor abordabilă și deschisă atunci când este vorba de a-mi oferi sprijinul constructiv.
5. Chiar și după terminarea studiilor ați rămas apropiat de studenți, sunteți cadru didactic la facultate, iar în urmă cu câțiva ani ați inițiat și un grup de cercetare împreună cu studenții dumneavostră, ENDOresearch. De ce ați ales endodonția ca domeniu de cercetare? Cum au evoluat lucrurile de la inițierea proiectului până acum?
Debutul carierei mele ca asistent universitar a survenit în urma încheierii doctoratului în imagistică orală în endodonție, când am realizat că activitatea științifică reprezintă un punct de interes forte pentru mine și că am disponibilitatea de a împărtași din experiența mea cu studenții. Am ales endodonția și stomatologia restaurativă deoarece sunt pe specialitatea catedrei la care lucrez și pentru că s-au aflat în aria mea de expertiză, unde puteam să am păreri pertinente despre temele de cercetare luate în studiu. Munca de asistent universitar presupune, înainte de toate, dorința activă de dezvoltare profesională continuă și maximă disponibilitate de împărtășire (learn & share). Studenții sunt adulți, având un grad mare de curiozitate bazată pe logica, știu exact ce vor să învețe și sunt mai receptivi la aplicațiile practice ale cunoștințelor teoretice, iar noi, ca medici dentiști care ghidăm stagiile practice cu studenții, ținem cont de aceste aspecte. Trebuie sa recunosc că până acum am avut parte, în general, de colaborări cu studenți deosebit de interesați în dezvoltarea lor profesională, cu care am reușit mereu să ne stabilim obiective clare și să evaluăm îndeplinirea lor. Experiența științifică, dar și cea din OSS și din alte ONG-uri, unde am realizat management de proiect și HR, m-a ajutat să înțeleg că, a fi „de cealaltă parte a băncii” presupune extrem de multă responsabilitate, respect reciproc între persoane, dar și respect față de protocoalele terapeutice, empatie și înțelepciune. Mulțumesc studenților cu care am colaborat pentru că m-au ajutat să respect aceste principii si sa consolidam cercul EndoResearch.
6. Un studiu demarat de dumneavostră în 2012 spune că frecvența dinților tratați endodontic este mai mare la români decât în statisticile din alte tări, din tările nordice de exemplu. Cum se explică acest lucru? Există o legatură între frecvența tratamentelor endodontice și anumite obiceiuri alimentare, zona geografică a tării respective, nivelul de educație și importanța acordată profilaxiei de către pacienți și medici?
Prevalența tratamentelor endodontice diferă în funcție de mulți factori, unul dintre aceștia fiind și zona geografică cu specificul ei (incluzând educația, stilul alimentar, puterea economica, etc). Există multe studii statistice care, analizând radiografii ale pacienților, ne comunică prevalența dinților care au fost tratați endodontic, calitatea tehnică la care aceste obturații au fost realizate, gradul de vindecare a leziunilor osoase periapicale sau alte informații care pot fi relevante pentru o comunitate dintr-o anumită arie geografică. În România adresabilitatea la dentist este încă mică, motiv pentru care patologia endodontică apare frecvent ca și complicație a cariei dentare. Și prevelența defectelor osoase periapicale la dinții tratați endodontic a fost mult mai mare în studiul nostru comparativ cu majoritatea celorlalte studii, explicațiile principale fiind stadiul avansat în care pacienții se prezintă la dentist (în care apar deja și leziuni periapicale) și perioada lungă de timp în care tratamentele au fost realizate în țara noastră fără o izolare eficientă cu diga.
7. Revenind la proiectul ENDOresearch, cât de importantă este cercetarea în pregatirea temeinică a unui viitor medic stomatolog? O asfel de muncă de cercetare desfășurată cot la cot de către cadrele didactice împreună cu studenții lor poate să aducă beneficii și facultății, chiar și universității noastre?
Cercetarea încă de pe băncile facultății este de importanță capitală indiferent de făgașul ulterior al carierei profesionale (exclusiv privată, în universități, în spitale, în țară sau alte țări) deoarece ajută la o mai bună înțelegere a profesiei, ridică multe semne de întrebare, obișnuiește viitorul medic cu o rigioare de gândire și practică. În prezent nu mai există cercetare individuală sau dacă există nu este atât de eficientă ca cea în echipe. Mi-am făcut o prioritate din a urmări perseverent la studenții cu care colaborez implementarea și dezvoltarea unor abilități care să le asigure o mai bună dezvoltare profesională: lucrul în echipă, tehnica culegerii și analizei critice a literaturii, a judecării și argumentării protocoalelor de lucru după care își desfășoară partea practică, a reproductibilității lor, a rigorii în execuție și analiza rezultatelor. Mai mult decât atât, recomad și mă implic activ ca aceste rezultate să fie prezentate la reuniunile științifice studențești, astfel încât studenții să deprindă obișnuința vorbirii în public și a susținerii publice a unei afirmații sau a unui rezultat. Din păcate, pentru destul de mulți studenți prezentarea licenței este prima experiență de vorbit în public. Aceste activități desfășurate în cadrul cercului vin ca o completare perfectă a cunoștințelor furnizate la școală și oferă satisfacții imense atât studenților, cât și medicilor coordonatori. Am constatat în ultimul timp o creștere a interesului studenților pentru știință, lucru care mă bucură foarte mult și îi felicit sincer pe toți aceia care se implică în astfel de activități.
A consemnat: Manuela Taut, studenta an 2, Medicina Dentara UMF Cluj
Interviu pentru numarul din Aprilie 2016 al Revistei Molarul Cuminte!
Multumesc pentru disponibilitate si colaborare!